Cine este directorul şcolii – manager sau învăţătorul învăţătorilor?
“A pretinde oamenilor mereu eforturi sporite,
fără însă a te ghida după o serie de principii ale conducerii,
aceasta este o cale care nu duce la nimic bun”
W. E. Deming
La 23 noiembrie, în sezon autumnal, într-un timp nici tînăr, nici îmbătrînit, dar întotdeauna împlinit, managerii şcolari ai raionului Criuleni s-au întrunit la un seminar teoretico-practic în Liceul Teoretic Cruglic.
Cu amabilitate am fost întîmpinaţi de echipa managerială a liceului: directorul – dl. Valeriu Neamţu, adjuncţii – dna Ecaterina Verdeş şi Plămădeală Ion, care cu bunăvoinţa citită în ochii Domniilor Lor, din start ne-au creat o dispoziţie de lucru.
Impresionant a fost momentul de salut a oaspeţilor, care a fost unul original - un omagiu adus profesorului, în general şi managerului şcolar, în special. Un salut în care a fost intercalată activitatea directorului liceului cu a profesorilor, a profesorilor cu elevii, un amalgam al ştiinţelor exacte cu artele.
Deoarece pe parcursul vizitei nu am fi reuşit să facem cunoştinţă cu ambianţa caldă a liceului, înainte de a purcede la activitatea propriu-zisă a seminarului, dl. Neamţu ne-a făcut o incursiune în viaţa cotidiană a instituţiei, a corpului didactic, a posibilităţilor şi oportunităţilor care li se oferă elevilor. Fiecare am putut sesiza calmitatea vocii şi aprecierile aduse fiecărui cadru didactic din instituţie din partea managerului liceului.
Şi asta nu întîmplător, pentru că am putut să ne convingem de măiestria şi profesionalismul înalt al fiecărui cadru didactic din cei 12, care au susţinut ore publice în cadrul seminarului, oferindu-ne, astfel, suport practic pentru cele ce aveau să urmeze.
Şcoala la momentul actual continuă să activeze într-o perioadă de tranziţie, de schimbare. De aceea, tema seminarului a fost „Rolul managerului şcolar în implementarea schimbării”. Ca de fiece dată, directorul general al DGÎ, Criuleni, dl. Vladimir Soltanici, pentru a ne provoca spre meditaţie şi activitate, a pornit de la o banală întrebare „Cine este directorul şcolii – manager sau învăţătorul învăţătorilor?” S-a dovedit ca întrebarea să fie, totuşi, pe cît de banală, pe atît de dificilă.
Pentru început managerii şcolari puneau egalitate între noţiunile de conducător şi manager, conducere şi management. După delimitările conceptuale ale acestora, cu ajutorul directorului general, s-a realizat o suprapunere a atribuţiilor funcţionale ale unui director de instituţie şi a unui profesor obişnuit. S-a constatat că şi directorul şi profesorul au aceleaşi responsabilităţi: ambii se ocupă de îmbunătăţirea bazei didactico-materiale, planifică, analizează, stabilesc obiective pe termen scurt şi mediu, deleagă atribuţii, lucrează cu resursele umane, motivează, instruiesc, educă tînăra generaţie. Unica deosebire este doar că profesorul activează la nivelul clasei, iar directorul este responsabil de întreaga instituţie.
Alta e vorba atunci cînd se invocă puterea pe care o deţine un profesor asupra „subalternilor” (elevi) şi puterea de a acţiona a directorului, care este susţinută la nivel de lege.
Surprinzător a fost atunci cînd am fost puşi în situaţia de a medita asupra faptului „Oare orice director, venind la serviciu, se îngrijeşte de calitatea procesului educaţional?” Evident, fiecare dintre noi, nici nu am pus la îndoială acest lucru. Dar ni s-a demonstrat că scopurile personale, mai ales acel de a primi satisfacţie de la activitatea desfăşurată şi de la obiectivele atinse, sunt mai presus de toate, deşi o mare parte dintre manageri au invocat diverse motive din cauza cărora, astăzi, e foarte dificil de a activa în calitate de manager la cel mai înalt nivel.
Cred că obiectivul acestui seminar „Reconsiderarea locului şi rolului directorului în procesul de conducere al şcolii” a fost atins cu succes. Fiecare dintre manageri a meditat asupra activităţii pe care o desfăşoară şi impactul acesteia asupra instituţiei pe care o conduce. Fiecare a putut să conştientizeze care-i sunt succesele şi lacunele în activitatea cotidiană. Fiecare, cred , şi-a făcut o concluzie pentru sine că - pentru un bun manager (dar cine se vrea a nu fi bun?) sunt esenţiale două calităţi: conştientizarea permanentă şi deplină a scopului pe care-l urmăreşte şi puterea de a lucra cu o mulţime de amănunte, fără a uita că sunt doar amănunte, fără a deveni, însă, robul lor.
Natalia Lubaş-Verdeş
“A pretinde oamenilor mereu eforturi sporite,
fără însă a te ghida după o serie de principii ale conducerii,
aceasta este o cale care nu duce la nimic bun”
W. E. Deming
La 23 noiembrie, în sezon autumnal, într-un timp nici tînăr, nici îmbătrînit, dar întotdeauna împlinit, managerii şcolari ai raionului Criuleni s-au întrunit la un seminar teoretico-practic în Liceul Teoretic Cruglic.
Cu amabilitate am fost întîmpinaţi de echipa managerială a liceului: directorul – dl. Valeriu Neamţu, adjuncţii – dna Ecaterina Verdeş şi Plămădeală Ion, care cu bunăvoinţa citită în ochii Domniilor Lor, din start ne-au creat o dispoziţie de lucru.
Impresionant a fost momentul de salut a oaspeţilor, care a fost unul original - un omagiu adus profesorului, în general şi managerului şcolar, în special. Un salut în care a fost intercalată activitatea directorului liceului cu a profesorilor, a profesorilor cu elevii, un amalgam al ştiinţelor exacte cu artele.
Deoarece pe parcursul vizitei nu am fi reuşit să facem cunoştinţă cu ambianţa caldă a liceului, înainte de a purcede la activitatea propriu-zisă a seminarului, dl. Neamţu ne-a făcut o incursiune în viaţa cotidiană a instituţiei, a corpului didactic, a posibilităţilor şi oportunităţilor care li se oferă elevilor. Fiecare am putut sesiza calmitatea vocii şi aprecierile aduse fiecărui cadru didactic din instituţie din partea managerului liceului.
Şi asta nu întîmplător, pentru că am putut să ne convingem de măiestria şi profesionalismul înalt al fiecărui cadru didactic din cei 12, care au susţinut ore publice în cadrul seminarului, oferindu-ne, astfel, suport practic pentru cele ce aveau să urmeze.
Şcoala la momentul actual continuă să activeze într-o perioadă de tranziţie, de schimbare. De aceea, tema seminarului a fost „Rolul managerului şcolar în implementarea schimbării”. Ca de fiece dată, directorul general al DGÎ, Criuleni, dl. Vladimir Soltanici, pentru a ne provoca spre meditaţie şi activitate, a pornit de la o banală întrebare „Cine este directorul şcolii – manager sau învăţătorul învăţătorilor?” S-a dovedit ca întrebarea să fie, totuşi, pe cît de banală, pe atît de dificilă.
Pentru început managerii şcolari puneau egalitate între noţiunile de conducător şi manager, conducere şi management. După delimitările conceptuale ale acestora, cu ajutorul directorului general, s-a realizat o suprapunere a atribuţiilor funcţionale ale unui director de instituţie şi a unui profesor obişnuit. S-a constatat că şi directorul şi profesorul au aceleaşi responsabilităţi: ambii se ocupă de îmbunătăţirea bazei didactico-materiale, planifică, analizează, stabilesc obiective pe termen scurt şi mediu, deleagă atribuţii, lucrează cu resursele umane, motivează, instruiesc, educă tînăra generaţie. Unica deosebire este doar că profesorul activează la nivelul clasei, iar directorul este responsabil de întreaga instituţie.
Alta e vorba atunci cînd se invocă puterea pe care o deţine un profesor asupra „subalternilor” (elevi) şi puterea de a acţiona a directorului, care este susţinută la nivel de lege.
Surprinzător a fost atunci cînd am fost puşi în situaţia de a medita asupra faptului „Oare orice director, venind la serviciu, se îngrijeşte de calitatea procesului educaţional?” Evident, fiecare dintre noi, nici nu am pus la îndoială acest lucru. Dar ni s-a demonstrat că scopurile personale, mai ales acel de a primi satisfacţie de la activitatea desfăşurată şi de la obiectivele atinse, sunt mai presus de toate, deşi o mare parte dintre manageri au invocat diverse motive din cauza cărora, astăzi, e foarte dificil de a activa în calitate de manager la cel mai înalt nivel.
Cred că obiectivul acestui seminar „Reconsiderarea locului şi rolului directorului în procesul de conducere al şcolii” a fost atins cu succes. Fiecare dintre manageri a meditat asupra activităţii pe care o desfăşoară şi impactul acesteia asupra instituţiei pe care o conduce. Fiecare a putut să conştientizeze care-i sunt succesele şi lacunele în activitatea cotidiană. Fiecare, cred , şi-a făcut o concluzie pentru sine că - pentru un bun manager (dar cine se vrea a nu fi bun?) sunt esenţiale două calităţi: conştientizarea permanentă şi deplină a scopului pe care-l urmăreşte şi puterea de a lucra cu o mulţime de amănunte, fără a uita că sunt doar amănunte, fără a deveni, însă, robul lor.
Natalia Lubaş-Verdeş
