„Există trei metode de a învăţa înţelepciunea: prima este prin reflecţie – metoda care este cea mai nobilă dintre toate; a doua este prin imitaţie – metoda cea mai facilă şi a treia este experienţa – metoda cea mai amară dintre toate”
Confucius

Ţinînd cont de înţelepciunea mesajului acestui citat, administraţia gimnaziului Izbişte, raionul Criuleni în parteneriat cu Jessica Kerbo, voluntar „Corpul Păcii”, care activează în aceiaşi instituţie, au decis să desfăşoare „Ziua orientării profesionale în gimnaziu”. Astfel elevii noştri au fost invitaţi să reflecte (să dea dovadă de nobleţe) la ceea ce le-ar place să devină în viaţa matură. Şi acest lucru să nu fie realizat prin „calea cea mai amară” – experienţa personală, dar, poate, prin imitaţie – „metoda cea mai uşoară”.

Tot mai mult astăzi se vehiculează ideea că elevii nu sunt interesaţi de profesiile considerate prestigioase adineauri, să zicem acum 2-3 decenii.
Dar oare face astăzi şcoala tot posibilul ca elevii noştri să aibă orientări sănătoase în ceea ce priveşte alegerea unei profesii? În afară de cîteva ore de dirigenţie şi un modul de „Orientare profesională” în cadrul orelor de educaţie tehnologică la clasa a IX-a, tradiţionala activitate extracurriculară „Întîlnirea cu absolvenţii” – şcoala astăzi oferă prea puţine posibilităţi de a familiariza elevii cu vasta lume a profesiilor. Practica ne demonstrează ca acestea sunt insuficiente. Prea puţini absolvenţi ai gimnaziului sunt ferm convinşi ce vor să fie în viitor.

Dacă e să ţinem cont de factorii care influenţează decizia de carieră cred că de cele mai multe ori absolvenţii se bazează pe: mituri – credinţe eronate despre o profesie sau pe ideile preconcepute despre o anumită ocupaţie, statutul unei persoane care prestează o anumită muncă. Foarte des părinţii sunt cei care determină ce vor fi copilul lor pe viitor, neţinînd cont de aptitudinile şi competenţele acestuia. În cele mai fericite cazuri părinţii sunt modele de carieră. Dar se mai întîmplă (mai ales în mediul rural) că părinţii nu pot da un asemenea exemplu, pentru că în condiţiile noastre social-economice este practic imposibil. O altă cauză ar fi lipsa acestora (plecarea peste hotare) sau neparticiparea la educarea copilului.
Specialiştii psihologi vorbesc despre un paradox al educaţiei vocaţionale – atunci cînd individul trebuie să-şi aleagă profesia – nu dispune de suficient discernămînt pentru a o alege în totală cunoştinţă de cauză, iar cînd discernămîntul este complet, uneori este prea tîrziu, întrucît individul se află în curs de specialitate sau într-o altă profesie, total diferită de aptitudinile şi vocaţia sa.

Astfel opţiunea unui tînăr pentru o anumită carieră fără nici un sprijin extern este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, ezitări, abandon, amînare, şi toate acestea cu un serios impact asupra viitorului său profesional. Mulţi dintre noi avem cunoştinţe sau prieteni care au renunţat la o anumită facultate (specialitate) şi au început alta, pe motiv că nu este ceea ce îşi doresc. Acesta este cazul fericit. Cazul nefericit este atunci cînd rămîne în acea facultate (la insistenţele părinţilor sau pur şi simplu din comoditate) şi se pregăteşte pentru o meserie pe care nu o doreşte sau poate chiar o urăşte.
Ţînînd cont că tindem să devenim o şcoală prietenoasă copilului, în care să educăm şi să instruim personalităţi capabile de a se integra în societatea de mîine credem că alegerea profesiei trebuie să fie bazată, în primul rînd, pe autocunoaştere. Absolventul trebuie să-şi evalueze foarte bine capacităţile, aptitudinile, vocaţia şi să aibă stabilite nişte criterii foarte rigide de alegere a profesiei cu o eventuală creştere în carieră.
Pentru a acoperi golul la capitolul „Orientare profesională” - am invitat la o masă rotundă persoanele care au avut plăcerea să împărtăşească cîte ceva din experienţa de devenire în ceea ce sunt. Am considerat că elevii au nevoie de a vedea oameni concreţi ce practică profesii care i-ar interesa, să stea de vorbă pe îndelete cu aceştia, să le adreseze întrebări.
Cu multă amabilitate au dat curs pozitiv invitaţiei noastre şi au fost modele de succes profesional pentru elevii claselor a VII-a a IX-a persoanele: Ion Plămădeală, primarul localităţii, cel care a vorbit despre profesia de inginer-tehnolog în produse lactate şi cărnoase şi care a menţionat elevilor că, de facto, profesia de primar (de care elevii erau interesaţi mai tare) nu există în nomenclatorul profesiilor, aceasta fiind doar o funcţie ocupată temporar.
Nadejda Plăcintă, avînd nobila profesie de medic a reuşit să capteze atenţia elevilor şi să-i convingă, mai ales pe cei ce s-au interesat dacă nu îi este frică să fie medic, că frica de răni, boli şi de suferinţă se depăşeşte odată cu acumularea experienţei. Fiind întrebată ce-i place mai mult în această profesie, dînsa a menţionat că oamenii trataţi şi comunicarea cu pacienţii, indiferent de vîrsta acestora – o fac cel mai împlinit şi valoros om.
Alături de medic elevii au avut ocazia să facă cunoştinţă cu interesanta profesie de farmacist – reprezentată de doamna Angela Chetrean, o doamnă deosebită la care ori de cîte ori apelezi, întotdeauna are un remediu şi un sfat bun. Doamna a pus în evidenţă faptul că nu este de ajuns doar să ai cunoştinţele necesare în domeniu, dar este foarte important cum te comporţi cu oamenii. Mai presus de toate este atitudinea empatică şi sufletul mare în care se găseşte loc pentru fiecare care se adresează.

Profesia de zootehnician, deşi astăzi nu mai este atît de solicitată, a fost reprezentată de domnul Pavel Stănilă – om cu o bogată experienţă în acest domeniu. Ca răspuns la provocarea de ce a ales această profesie, dînsul a recunoscut că admira o persoană din localitate care era zootehnician. A împărtăşit elevilor că nu i-a fost uşor să facă studiile în domeniu, dar şi mai greu i-a fost cînd a început să activeze, însă vocaţia şi plăcerea de a munci le-au învins pe toate.
Subsemnata le-a descoperit elevilor ce înseamnă să fii profesor, ce calităţi trebuie să posede o persoană ca să devină un bun profesor. Cîtă pregătire necesită o lecţie pentru a captiva elevii la oră. Satisfacţia cea mai mare a unui profesor este atunci cînd aprinde în ochii discipolilor licărul dorinţei de afla cît mai multe lucruri, atunci cînd reuşeşte să-l motiveze ca acesta să tindă „cineva”.
Ne-a impresionat activismul de care au dat dovadă elevii şi ne-am dat seama că această activitate a fost una necesară pentru ei. Ne-a bucurat avalanşa de întrebări, pe alocuri provocatoare, pe care nu s-au sfiit să le adreseze invitaţilor. Întrebările de genul: „Aţi ştiut că veţi avea această profesie cînd eraţi la vîrsta noastră?; Care sunt lucrurile care nu vă plac în activitatea pe care o desfăşuraţi? Aveţi un şef? Ce vă satisface cel mai mult la serviciu: banii, concediile, colegii de lucru? – chiar i-au luat prin surprindere pe invitaţi.
Am încercat să evaluăm frontal activitatea noastră prin banala solicitare de a ridica mînuţele la întrebările: Cine vrea să devină profesor, medic, farmacist, inginer, zootehnician? Am rămas plăcut surprinşi că unii elevi s-au regăsit în profesiile prezentate la activitate. Or, mi-am dat seama cît de actuală este spusa lui Joseph Joubert – „Copiii au mai multă nevoie de exemple decît de critici”, iar profesorul trebuie să tindă a fi exemplu pentru discipolii săi şi, în plus, să le ofere posibilitatea de a face cunoştinţă cu alte personalităţi-model.

În cadrul decadei, 10 – 20 noiembrie, 2011, în contextul sărbătoririi Zilei Naţionale a Tineretului, în gimnaziul Izbişte au avut loc activităţi de instruire a elevilor cu educatori „de la egal la egal”.

Membrii Consiliului Local de Tineri: Doina Andreev, Diana Stoica şi Eugen Sprincean, împreună cu alţi trei membri voluntari: Mihaela Verdeş, Irina Verdeş (VIIª) şi Irina Verdeş (VIIIª) au beneficiat de instruire în cadrul proiectului „Iniţiative creative ale tinerilor pentru prevenirea HIV/SIDA”, susţinut de CRT „UNIT” din Criuleni. La trainingurile organizate de CRT educatorii „de la egal la egal” au acumulat cunoştinţe referitor la căile de transmitere a virusului HIV, metodele de prevenire a infectării şi despre mijloacele de protecţie. În plus au învăţat cum să se comporte cu bolnavii de SIDA şi cum să le ofere sprijin celor ce au nevoie de el. De asemenea au învăţat, pe paşi, care sunt părţile componente ale unui training privitor la instruirea colegilor în vederea prevenirii infectării cu virusul HIV.

Astfel, „educatorii de la egal la egal” au desfăşurat trei activităţi de instruire la care au participat circa 60 de elevi din clasele a VIII – a IX-a. Ca suport didactic şi informaţional le-au servit proiectul desfăşurării trainingului, elaborat de specialiştii centrului „UNIT”, ghidul elevului „Nouă ne pasă” ce conţine informaţii referitor la subiect şi broşura cu comicsuri, în care au fost publicate benzile desenate de către tinerii pictori din raion. Comicsurile conţin subiecte referitoare la infectarea cu virusul HIV, căile de prevenire a infectării, comportamente umane vis-a-vis de cei bolnavi. Ne putem mîndri cu faptul că a fost apreciat talentul elevei clasei a IX-a – Andreev Doina, care a desenat benzile „Fii atent la relaţii” ce şi-a găsit locul în această broşură.

Este de menţionat că instruirea elevilor „de la egal la egal” este o noutate pentru elevii din gimnaziu. Însă s-a dovedit că aceştia s-au simţit bine şi au fost activi la trainingurile desfăşurate de colegii lor. Prin sarcinile de lucru propuse au reuşit să motiveze elevii spre a fi interesaţi de problema în cauză, deşi au cunoştinţe din cadrul orelor de educaţie pentru sănătate. Din arsenalul metodelor de predare tinerii au plasat accent pe joc, discuţii în grup, jocul de rol, ceea ce a favorizat implicarea activă a tuturor participanţilor la instruire.
Elevii au studiat în baza comicsurilor „Un pas mic”, „Sally” şi au identificat comportamentele riscante care supun unor pericole mari sănătatea şi viaţa omului. Au menţionat că injectarea drogurilor, consumul de alcool, relaţiile de „prietenie” cu persoane dubioase, necunoscute – duc spre pericolul de a fi infectaţi cu virusul HIV. Elevii au ştiut, înscenînd comicsurile, să modeleze situaţii, în aşa fel, încît să evite comportamentele riscante, prin urmare evitînd ceea ce este mai grav – infectarea cu virusul HIV, îmbolnăvirea de SIDA.
În final au făcut faţă întrebărilor provocatoare din partea moderatorilor: „Ce diferenţă este între virusul HIV şi boala SIDA?”; „Poate fi tratat om bolnav de SIDA?”
Aristotel spunea că „Egalitatea este sufletul prieteniei”. În cazul elevilor din gimnaziul Izbişte acest lucru s-a confirmat prin realizarea cu succes a trainingurilor din cadrul proiectului „Iniţiative creative ale tinerilor pentru prevenirea HIV/SIDA” în care elevii-educatori au fost egali cu elevii din clasele instruite, desfăşurînd activităţile într-o atmosferă de prietenie.

P.S.
Fetele au spus ca s-au bucurat nespus că au avut ocazia de a aplica în practică cunoştinţele acumulate de la centru UNIT despre HIV/ SIDA. „Ne-am făcut concluzie că nu este uşor să fii educator de la egal la egal. La început de training am avut emoţii în faţa colegilor noştri. Am încercat ca pe parcursul activităţilor să nu se simtă relaţia dintre profesor – elev, dar în discuţiile noastre să fie o relaţie de prietenie.

La început era un vis… Un vis frumos şi în viziunea noastră irealizabil… Visam ca şi şcoala în care activez să beneficieze de un grant oferit exclusiv pentru dotarea cu materiale didactice, audio-vizuale, inventar sportiv…
Pentru noi a fost o provocare anunţul din ziarul „Timpul”, care motiva instituţiile şcolare din republică să participe la Concursul Naţional pentru şcoli „Dacă ai avea 10.000€…”, sprijinit de Fundaţia umanitară a Bisericii Nouapostolice din Elveţia. Astfel, toate şcolile din republică au fost invitate să-şi expună povestea, realizările, dar şi problemele cu care se confruntă acestea, să vină cu propuneri curajoase şi bine inspirate, ce ar contribui într-o formă sau alta la îmbunătăţirea procesului educativ, ridicarea calităţii cunoştinţelor, deschiderea perspectivelor de viitor în serviciile educaţionale pe care le prestează.
Am vrut să ne încercăm şi noi norocul în această cursă, pe care o intuiam, de la început, că o să fie una cu mulţi participanţi. A fost o concurenţă acerbă. Membrii juriului, constituit din Semion Cazacu, preşedintele Bisericii Nouapostolice, Maria Luchian, manager de proiect, Valentin Crudu, şeful Direcţiei învăţământ preuniversitar, Efim Jimbei şi Corina Lungu, reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Mirabela Tănase, director comercial TIMPUL au recunoscut că le-a fost foarte greu a desemna învingătorii. Dar, „sfîrşitul încununează opera” şi ne-am simţit extrem de fericiţi şi mulţumiţi atunci cînd ne-am văzut printre învingătorii concursului. Astfel, din cele 94 de instituţii participante la concurs – 10 au beneficiat de acest premiu mare, printre care şi gimnaziul Izbişte. Ne-am simţit şi noi importanţi pe lîngă celelalte instituţii cîştigătoare din republică: Liceul „Onisifor Ghibu”, Chişinău; Liceul „Mihai Eminescu”, Străşeni; Centrul de creaţie şi agrement Sângerei; Liceul Teoretic Răzeni, Ialoveni; Liceul Teoretic „Constantin Stere”, Soroca; Gimnaziul-internat pentru copiii orfani şi rămaşi fără tutelă, Tighina; Liceul Teoretic Ţarigrad, Drochia; Şcoala auxiliară-internat Grinăuţi-Moldova, Ocniţa; Gimnaziul din satul Tochile-Răducani, Leova.
Astfel am reuşit cu resursele financiare din grant să acoperim acele necesităţi stringente ale instituţiei ce ţin de dotarea didactico-materială. Biblioteca şcolară s-a îmbogăţit cu literatură artistică pentru toate vîrstele şi literatură metodică în valoare de circa 30.000 lei. Elevii noştri merg cu satisfacţie la bibliotecă, pentru că deja pot lectura operele literare în grafia latină, avînd o diversitate mare de literatură, începînd cu literatura pentru copiii din ciclul primar şi finisînd cu operele scriitorilor contemporani.
Literatura metodică recentă de asemenea constituia o problemă pentru corpul didactic al gimnaziului. Astăzi cadrele didactice pot face cunoştinţă cu cele mai noi orientări în didactică, avînd la dispoziţie o variată gamă de lucrări în domeniu. La acest capitol mai putem menţiona dotarea cabinetelor cu dicţionare. Fiecare profesor de limbă română, limbă franceză sau limbă rusă are posibilitatea de a forma la elevi deprinderi de lucru cu dicţionarele, ceea ce anterior era imposibil (în situaţia în care nici biblioteca şcolară nu dispunea de dicţionar român-rus).
Cabinetele didactice au fost dotate cu seturile necesare de planşe murale. Astfel profesorilor le va fi mai uşor, iar elevilor mai interesant şi util a asimila disciplinele şcolare în cazul în care aceştia văd reprezentat grafic unele fenomene la biologie, geografie, chimie, ştiinţe. Astăzi au posibilitatea de a observa la microscop unele fenomene, de a examina schelete, mulaje ale unor animale vertebrate şi nevertebrate. La geografie pot călători imaginar cu ajutorul hărţilor şi atlaselor noi. La limba română şi limba franceză mai uşor vor memoriza gramatica datorită informaţiei bine organizate de pe planşele murale.
Acordeonul nou, procurat din grant, îl va înlocui pe cel vechi, care era ineficient la orele de educaţie muzicală. De asemenea, elevii vor avea posibilitatea de a audia melodiile prevăzute de curriculum la disciplina de educaţie muzicală, graţie casetofonului şi „Fonocrestomaţiei pentru educaţia muzicală” la toate clasele. Seratele sunt mai pline de veselie, distracţie, pentru că a fost procurat un sistem audio performant (în locul celui vechi pe care de fiece dată îl împrumutam de la casa de cultură).
Potenţialul creativ al elevilor este stimulat, în cadrul orelor de educaţie tehnologică (profil tehnic şi menaj) de instrumentele noi pentru prelucrarea lemnului, dar şi de maşinile de cusut performante. Cu ajutorul acestora, profesorii – meşteri populari vor putea pe deplin realiza cele mai îndrăzneţe visuri în educarea la elevi a dragostei faţă de meşteşugurile populare, a frumosului, a valorilor naţionale.
Una dintre cele mai utile şi valoroase achiziţii pentru gimnaziu este procurarea proiectorului cu sistem interactiv şi tripod pentru proiectare. Acum seminarele de formare continuă pentru profesori sunt mai atractive şi mai pline de conţinut. Avem posibilitatea de a desfăşura şedinţe de părinţi la cel mai înalt nivel, nemaivorbind de realizarea orelor asistate de calculator.
Cu ajutorul aparatului foto-digital, procurat din grant, putem imortaliza cele mai captivante momente din viaţa gimnaziului. Putem completa ziarul şcolar, pe care îl avem în proiect de ceva timp, dar nu aveam posibilitatea de a-l ilustra. Astăzi suntem la a treia ediţie a „Jurnalului de Izbişte” – ziar al şcolii şi al comunităţii.
Inventarul sportiv a fost un lucru foarte necesar pentru elevii gimnaziului. Astăzi micuţii din clasele a II-a vor putea studia mişcările de şah pe o tablă magnetică veritabilă, operînd cu piese de şah adevărate. Şi elevii din clasele superioare vor putea studia şahul, damele avînd la dispoziţie inventar adecvat. Elevii de la secţiile sportive de tenis de masă se antrenează la 2 mese de tenis nou-nouţe, palete, mingi – toate de cea mai înaltă calitate. De asemenea echipele de fotbal, baschet şi volei, pe lîngă mingile primite, plasele cu care vor fi înnoite inelele de baschet, terenul de volei şi mini-fotbal vor fi echipate cu costume noi. Orele de educaţie fizică destinate practicării activităţilor de atletică uşoară vor fi mai interesante graţie procurării inventarului pentru gimnastică.
Deşi nu era prevăzută prevăzută finanţarea pentru acoperirea necesităţilor de mobilier, donatorii noştri au făcut o excepţie pentru elevi şi tinerii ce activează în Consiliul Local al Tinerilor, care aveau un sediu, dar nu era mobilat adecvat.
Misiunea CLT este de a identifica interesele, necesităţile, probleme copiilor şi tinerilor din comunitate; sprijină şi organizează unele activităţi în vederea luptei pentru respectarea drepturilor copiilor şi tinerilor; promovează creativitatea; editează publicaţii în legătură cu scopurile şi activităţile Consiliului Local al Tinerilor în vederea popularizării acesteia, prin atragerea cît mai multor tineri în rîndurile membrilor acesteia.
Consiliul a fost constituit prin alegeri libere, democratice, secrete, în care au participat la vot circa 185 de tineri din localitate cu vîrsta cuprinsă între 14 – 25 ani.
Astăzi aceştia îţi pot desfăşura activităţile în plină forţă, fiind motivaţi şi de faptul că au un cabinet dotat corespunzător.
Prin urmare cei 160 000 lei au contribuit substanţial la dotarea didactică a gimnaziului. Parţial, unele dintre cele mai îndrăzneţe visuri ale noastre au fost realizate. Pe această cale vrem să mulţumim din suflet finanţatorilor noştri în numele întregului corp didactic, în numele elevilor şi părinţilor acestora şi eu personal aduc mari mulţumiri, or, după cum afirma Nicolae Iorga „Caritatea nu este banul, ci sufletul în care-l înfăşori”.

O stare de spirit ....... jos pălăria... Ca în fiecare an de ziua mea, de fapt. Stare depresivă... A mai trecut un an, am mai îmbătrînit cu un an, am mai acumulat experienţă de viaţă din activităţile unui an...

Mă bucur că multă lume nu a uitat azi de mine... De dimineaţă avalanşe de felicitări - soţul, părinţiii, inspectori şcolari, cunoştinţe, bunica, profesori, elevi... foşti elevi, rude de toate rangurile...

La moment însă nu am cu cine servi un pahar de şampanie... trist. Se mai întîmplă...
Dar îmi permit să beau sticla de şampanie de una singură... Oricum nu am cu cine s-o împart.

Am pus într-o cutie veche mîngîierea ta
M-am străduit să aşez aici umbrele buzelor tale.
Mi-e greu, dar adaug privirea ta plină de dor.
Şi totuşi nu sunt liberă de tine... mai era ceva...
Iubirea pe care ţi-o port.
Mi-o smulg din suflet şi o aşez în cutie
Mîinile mele tremură pe capacul ei şi înlemnesc aşa.
Privirea mi-e aţintită pe durerea împietrită.
Aştept pentru ultima dată un semn...
Zornăitul telefonului, vocea ta,
mîinile tale pe umerii mei...
... nimic.
Încerc să-mi adun puterile şi strîng ceva din mine în vîrfurile degetelor.
E o ultima speranţă între ce a fost şi ce va fi.
Acum ori niciodată...
Inima trage cortina uitării,
iar degetele apasă într-un scrîşnet surd capacul cutiei.
Din mine se scurge toata minunea vieţii.
Încui cutia cu o lacrimă şi o privesc avid.
S-A SFÎRŞIT...

„Cariera cea mai sigură pentru fete tot măritişul rămîne, dacă nimeresc un băiat bun…” spunea în una din lucrările sale Liviu Rebreanu. Aşa şi se întîmplă, de fapt, la noi, la moldoveni, în majoritatea cazurilor.
Acest lucru, însă au venit să-l dezmintă 6 voluntari ai misiunii Corpului Păcii în Republica Moldova, care, pe lîngă misiunea lor de bază mai sunt întruniţi într-un grup de iniţiativă GLOW („Girls Leading Our World” sau „Fetele ce Conduc Lumea Noastră”) şi au ca scop de a dezvolta la fete şi femei capacităţi de lider, iniţiativă comunitară, planificarea viitorului şi un mod de viaţă sănătos.
Astfel, la data de 9 aprilie, anul curent, au realizat un training din 4 sesiuni pentru cele 22 de domnişoare participante, eleve în gimnaziul Izbişte şi Liceul Teoretic Cruglic. Fetele au participat cu mare interes la activităţile propuse special pentru ele.
Mai întîi Andy Schetter le-a vorbit despre „Diversitate” şi „Discriminare”, ajungîndu-se la ideea că, totuşi în Republica Moldova femeile sunt discriminate, deşi se scandează sus şi tare că ele au aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii. Da, poate le au, dar nu în egală măsură. Mai ales domină mentalitatea veche în mediul rural, unde se păstrează tradiţiile de secole - locul femeii este la bucătărie, în cîmp, naşte copii îi educă – dar, din păcate, nu mai mult.
Apoi Bethany Winfrey printr-o activitate interesantă a făcut ca fetele să fie apreciate de colegele lor, insuflîndu-li-se că sunt cele mai bravo, cele mai deştepte, cele mai frumoase şi descurcăreţe. Fiind provocate să se autoaprecieze fetele noastre au stat la dubii. Poate din modestie, sau poate nu ştiu că sunt adevărate comori. Au încercat să realizeze fiecare o reţetă de formare a stimei de sine, ceea ce este foarte important ca o persoană să reuşească să realizeze ceea ce îşi propune în viaţă. Unele dintre fete au găsit nişte răspunsuri foarte originale şi reuşite, aplicabile în viaţă. Au fost ghidate spre a-şi proiecta 5 cele mai importante obiective pe care ar dori să le atingă în viaţă, lucru care a dovedit că fetele sunt pornite spre a atinge culmi înalte, dar nu imposibile. Majoritatea vor să facă carieră în diverse domenii: medicină, sport, învăţămînt, etc, dar nu se uită nici de familii armonioase, bazate pe sentimente de dragoste, încredere şi sinceritate.
Pentru ca fetele să poată atinge ceea spre ce tind, Kate Esarey le-a iniţiat în ceea ce numim „Liderism” şi cum trebuie să fie un lider în adevărat sens al cuvîntului. S-a ajuns la concluzia că nu este foarte greu de a fi un lider eficient şi apreciat de toţi, doar că trebuie să-ţi dezvolţi nişte calităţi pe care fiecare le are cu siguranţă. Un lider, în opinia fetelor, trebuie să fie: cinstit, politicos, organizat, determinat, curajos, creativ, încrezut în sine, comunicabil, motivat şi optimist. După aceea, avînd ca bază două probleme cu care se confruntă localitatea, fetele au încercat să fie lideri în soluţionarea lor, punînd în aplicare calităţile de care s-a amintit mai sus.
În cele din urmă Lindsay Toler a realizat cu fetele un plan de viitor, după anumiţi paşi specifici unui proiect. Fetele şi-au imaginat cum îşi văd viitorul, şi-au notat un scop pe care vor să-l atingă, termenul de realizare a acestui scop, paşii ce trebuie să-i facă ca să atingă acest scop, dificultăţile şi obstacolele care cred că vor sta în cale, acţiunile ce le vor realiza pentru a înlătura aceste dificultăţi, cum vor şti dacă au atins scopul şi care vor fi indicatorii de succes.
Ne-am simţit ca nişte gazde ospitaliere alături de Jessica Kerbo, voluntar al Corpului Păcii din programul „Educaţie pentru sănătate” ce activează în gimnaziul Izbişte şi Haley Simmons, voluntar ce activează în Administraţia Publică Locală din satul Cruglic.
Cred că asemenea instruiri sunt foarte necesare fetelor noastre, care în răstimp de cinci ore au conştientizat că alături de misiunea lor de femeie (de a întemeia un cămin familial, de a da naştere şi de a educa copii) mai pot face şi o carieră pe potrivă. Iar pentru aceasta este nevoie de planificat cele dorite şi de a tinde spre realizarea lor. Or, după cum afirmă Stephen Covey „Cel mai bun mijloc de a-ţi prezice viitorul este să-l creezi tu singur…”

Am fericita ocazie să cunosc oameni noi, avînd şansa de a efectua studii la master profesional în "Management educaţional". În primul rînd apreciez bonomia profesorilor de la facultatea "Formare continuă a C.D.F.C", UPS "Ion Creangă" - de care la început, să fiu sinceră, îmi era un pic frică (din simplul motiv că am făcut studii la USM, inclusiv masteratul la specialitate)

Extraordinar cît de multe cunoştinţe poate acumula un om pe parcursul vieţii sale... mai ales atunci cînd conştientizează că are nevoie de ele. Încă o dată soarta îmi confirmă că nimic în viaţa asta nu este întîmplător, şi ... nici un fir de păr nu cade din capul omului fără ştirea lui Dumnezeu.

Acum am cel mai mult nevoie de cunoştinţele ce mi le oferă, sau mai bine zis - mă provoacă să le caut, să le asimilez, să le aplic în practică - studiile în management educaţional. Descopăr lucruri simple, cu care operez în activitatea mea, dar pe care le cunosc intuitiv, le utilizez intuitiv - acuma am posibilitatea să le înţeleg, să le explic - lucru cu care nu m-aş fi descurcat de una singură (din lipsă de timp, dar poate şi din necunoaştere).

Mă bucur să aflu ceva nou referitor la psihologia vîrstelor (pasiunea mea cea mai mare), subiecte de comunicare (cunosc multe lucruri, dar mai descopăr ceva nou de fiece dată), managementul resurselor umane (ceva nou), Marketing educaţional (ceea ce fac de cînd sunt în activitate - dar, paradoxal, nu-mi dădeam seama că, de facto, fac acest lucru). O surpriză totală este E-Learning-ul - pe care îl vom realiza la Managementul de curriculum.

Va fi un an suprasaturat de activitate pentru mine... dar cred că o merită. Nu va fi uşor... dar PER ASPERA AD ASTRAM!!!