Am pus într-o cutie veche mîngîierea ta
M-am străduit să aşez aici umbrele buzelor tale.
Mi-e greu, dar adaug privirea ta plină de dor.
Şi totuşi nu sunt liberă de tine... mai era ceva...
Iubirea pe care ţi-o port.
Mi-o smulg din suflet şi o aşez în cutie
Mîinile mele tremură pe capacul ei şi înlemnesc aşa.
Privirea mi-e aţintită pe durerea împietrită.
Aştept pentru ultima dată un semn...
Zornăitul telefonului, vocea ta,
mîinile tale pe umerii mei...
... nimic.
Încerc să-mi adun puterile şi strîng ceva din mine în vîrfurile degetelor.
E o ultima speranţă între ce a fost şi ce va fi.
Acum ori niciodată...
Inima trage cortina uitării,
iar degetele apasă într-un scrîşnet surd capacul cutiei.
Din mine se scurge toata minunea vieţii.
Încui cutia cu o lacrimă şi o privesc avid.
S-A SFÎRŞIT...

„Cariera cea mai sigură pentru fete tot măritişul rămîne, dacă nimeresc un băiat bun…” spunea în una din lucrările sale Liviu Rebreanu. Aşa şi se întîmplă, de fapt, la noi, la moldoveni, în majoritatea cazurilor.
Acest lucru, însă au venit să-l dezmintă 6 voluntari ai misiunii Corpului Păcii în Republica Moldova, care, pe lîngă misiunea lor de bază mai sunt întruniţi într-un grup de iniţiativă GLOW („Girls Leading Our World” sau „Fetele ce Conduc Lumea Noastră”) şi au ca scop de a dezvolta la fete şi femei capacităţi de lider, iniţiativă comunitară, planificarea viitorului şi un mod de viaţă sănătos.
Astfel, la data de 9 aprilie, anul curent, au realizat un training din 4 sesiuni pentru cele 22 de domnişoare participante, eleve în gimnaziul Izbişte şi Liceul Teoretic Cruglic. Fetele au participat cu mare interes la activităţile propuse special pentru ele.
Mai întîi Andy Schetter le-a vorbit despre „Diversitate” şi „Discriminare”, ajungîndu-se la ideea că, totuşi în Republica Moldova femeile sunt discriminate, deşi se scandează sus şi tare că ele au aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii. Da, poate le au, dar nu în egală măsură. Mai ales domină mentalitatea veche în mediul rural, unde se păstrează tradiţiile de secole - locul femeii este la bucătărie, în cîmp, naşte copii îi educă – dar, din păcate, nu mai mult.
Apoi Bethany Winfrey printr-o activitate interesantă a făcut ca fetele să fie apreciate de colegele lor, insuflîndu-li-se că sunt cele mai bravo, cele mai deştepte, cele mai frumoase şi descurcăreţe. Fiind provocate să se autoaprecieze fetele noastre au stat la dubii. Poate din modestie, sau poate nu ştiu că sunt adevărate comori. Au încercat să realizeze fiecare o reţetă de formare a stimei de sine, ceea ce este foarte important ca o persoană să reuşească să realizeze ceea ce îşi propune în viaţă. Unele dintre fete au găsit nişte răspunsuri foarte originale şi reuşite, aplicabile în viaţă. Au fost ghidate spre a-şi proiecta 5 cele mai importante obiective pe care ar dori să le atingă în viaţă, lucru care a dovedit că fetele sunt pornite spre a atinge culmi înalte, dar nu imposibile. Majoritatea vor să facă carieră în diverse domenii: medicină, sport, învăţămînt, etc, dar nu se uită nici de familii armonioase, bazate pe sentimente de dragoste, încredere şi sinceritate.
Pentru ca fetele să poată atinge ceea spre ce tind, Kate Esarey le-a iniţiat în ceea ce numim „Liderism” şi cum trebuie să fie un lider în adevărat sens al cuvîntului. S-a ajuns la concluzia că nu este foarte greu de a fi un lider eficient şi apreciat de toţi, doar că trebuie să-ţi dezvolţi nişte calităţi pe care fiecare le are cu siguranţă. Un lider, în opinia fetelor, trebuie să fie: cinstit, politicos, organizat, determinat, curajos, creativ, încrezut în sine, comunicabil, motivat şi optimist. După aceea, avînd ca bază două probleme cu care se confruntă localitatea, fetele au încercat să fie lideri în soluţionarea lor, punînd în aplicare calităţile de care s-a amintit mai sus.
În cele din urmă Lindsay Toler a realizat cu fetele un plan de viitor, după anumiţi paşi specifici unui proiect. Fetele şi-au imaginat cum îşi văd viitorul, şi-au notat un scop pe care vor să-l atingă, termenul de realizare a acestui scop, paşii ce trebuie să-i facă ca să atingă acest scop, dificultăţile şi obstacolele care cred că vor sta în cale, acţiunile ce le vor realiza pentru a înlătura aceste dificultăţi, cum vor şti dacă au atins scopul şi care vor fi indicatorii de succes.
Ne-am simţit ca nişte gazde ospitaliere alături de Jessica Kerbo, voluntar al Corpului Păcii din programul „Educaţie pentru sănătate” ce activează în gimnaziul Izbişte şi Haley Simmons, voluntar ce activează în Administraţia Publică Locală din satul Cruglic.
Cred că asemenea instruiri sunt foarte necesare fetelor noastre, care în răstimp de cinci ore au conştientizat că alături de misiunea lor de femeie (de a întemeia un cămin familial, de a da naştere şi de a educa copii) mai pot face şi o carieră pe potrivă. Iar pentru aceasta este nevoie de planificat cele dorite şi de a tinde spre realizarea lor. Or, după cum afirmă Stephen Covey „Cel mai bun mijloc de a-ţi prezice viitorul este să-l creezi tu singur…”

Am fericita ocazie să cunosc oameni noi, avînd şansa de a efectua studii la master profesional în "Management educaţional". În primul rînd apreciez bonomia profesorilor de la facultatea "Formare continuă a C.D.F.C", UPS "Ion Creangă" - de care la început, să fiu sinceră, îmi era un pic frică (din simplul motiv că am făcut studii la USM, inclusiv masteratul la specialitate)

Extraordinar cît de multe cunoştinţe poate acumula un om pe parcursul vieţii sale... mai ales atunci cînd conştientizează că are nevoie de ele. Încă o dată soarta îmi confirmă că nimic în viaţa asta nu este întîmplător, şi ... nici un fir de păr nu cade din capul omului fără ştirea lui Dumnezeu.

Acum am cel mai mult nevoie de cunoştinţele ce mi le oferă, sau mai bine zis - mă provoacă să le caut, să le asimilez, să le aplic în practică - studiile în management educaţional. Descopăr lucruri simple, cu care operez în activitatea mea, dar pe care le cunosc intuitiv, le utilizez intuitiv - acuma am posibilitatea să le înţeleg, să le explic - lucru cu care nu m-aş fi descurcat de una singură (din lipsă de timp, dar poate şi din necunoaştere).

Mă bucur să aflu ceva nou referitor la psihologia vîrstelor (pasiunea mea cea mai mare), subiecte de comunicare (cunosc multe lucruri, dar mai descopăr ceva nou de fiece dată), managementul resurselor umane (ceva nou), Marketing educaţional (ceea ce fac de cînd sunt în activitate - dar, paradoxal, nu-mi dădeam seama că, de facto, fac acest lucru). O surpriză totală este E-Learning-ul - pe care îl vom realiza la Managementul de curriculum.

Va fi un an suprasaturat de activitate pentru mine... dar cred că o merită. Nu va fi uşor... dar PER ASPERA AD ASTRAM!!!

Nici nu mi-am dat seama cînd am ajuns în luna octombrie... şi aşteptam, desigur, colaboratorii DGÎ, Criuleni în ospeţie la gimnaziul Izbişte. Toate bune şi frumoase... Ne place să avem şi să primim oaspeţi, dar... atunci cînd reuşim să le facem pe toate, ca toate să fie perfecte... Poate perfecte nu au fost, dar... ne-am străduit din răsputeri să fim la un nivel cuvenit, "nu mai rău ca alţii" - după cum sună vorba din bătrîni.

Toate au mers bine ca niciodată... şi, sincer, nu-mi pot explica nici eu de ce... Emoţiile au fost foarte mari... Ca să le reuşim în termenii stabiliţi pe toate - am obosit enorm... Mă bucură, însă, faptul că am avut susţinerea cuvenită în tot ceea ce încerc să fac, care, pe alocuri, reuşeşte bine, în alte domenii - mai puţin bine. Un lucru este cert - nu am să mă opresc la cele dobîndite... O să tind spre perfecţiune, motivînd de această necesitate şi colegii mei de lucru, elevii şi părinţii.

Uneori mă supără că lumea nu mă înţelege, sau, poate nu vrea... Nu se precipită aşa ca mine... nu-şi face griji... Asta mă doare cel mai mult - indiferenţa oamenilor.

Cred, însă, că prin exemplul propriu, o să reuşesc să-i conving să gîndească şi să acţioneze invers.

O perioada extrem de încărcată, plină de evenimente, încît abia găsesc timp de a-mi împărtăşi impresiile.
La nivel de gimnaziu s-au realizat mai multe activităţi utile pentru elevii şi profesorii noştri, astfel la data de 13 octombrie a fost realizată "Ziua orientării profesionale în gimnaziul Izbişte", în parteneriat cu Jessika Kerbo - voluntarul american. La activitate au fost invitate persoane din localitate, care s-au realizat în plan profesional. Astfel, au fost prezenţi: Primarul de Izbişte - Ion Plămădeală, Zootehnician - Pavel Stanila, Farmacist - Angela Chetrean, Medic de familie - Nadejda Plăcintă, şi eu am reprezentat profesia de profesor.
Elevii au avut posibilitatea de a auzi de la aceste persoane drumul spre profesia aleasă, începînd de la motivele alegerii profesiei - pînă la studiile în domeniu. Aceştea au fost curioşi să întrebe dacă persoanele au hobby-uri, ce salariu au oamenii pentru munca care o fac.
Orientarea profesională de la cea mai fragedă vărstă este un lucru extrem de util - copiii sunt ghidaţi în lumea profesiilor, ei încearcă să se pregătească de pe băncile şcolii pentru o profesie sau alta, în dependenţă de aptitudinile, preferinţele şi motivaţia care o au... Or, cred că un impuls pentru o alegere este extrem de importantă pentru elevi - personalităţi în devenire.