O săptămînă productivă, dar obositoare s-a finisat astăzi... Oboseala însă rămîne în spate  - atunci cînd încerc să fac nişte bilanţuri... Formarea continuă la CTICE "Elaborarea şi adaptarea resurselor educaţionale" - a avut un impact mai mult decît pozitiv, luînd o întorsătură la care nici eu nu am sperat. Oamenii de acolo m-au făcut să mizez pe forţele proprii în ceea ce priveşte crearea unui site al gimnaziului - lucru la care visez de mult timp. AM REUŞIT... Site-ul este creat, deşi sunt la primii paşi ... este foarte mult de lucru ca să-l realizez aşa cum l-am văzut doar în visurile mele.

AM REUŞIT... să organizăm adunarea generală de părinţi cu genericul "Părinţi-copii - Insuficienţa de comunicare. Căi de comunicare eficientă", la care au fost prezenţi un număr mare de părinţi. Sper că activităţile interactive propuse au avut un impact pozitiv asupra celor prezenţi, făcîndu-i să mediteze asupra multor lucruri ce ţin de comunicare (sau mai bine zis lipsa de comunicare părinte-copil).

AM REUŞIT ... să desfăşurăm cu elevii din Consiliul Local de Tineri "Dezbaterea publică" - "Căi de soluţionare a celei mai grave probleme din localitate (în viziunea tinerilor) - Casa de cultură în stare avariată?", în cadrul căreea echipele de tineri "Voluntarii" şi "Bugetarii" au încercat să aducă argumente că Casa de cultură este un lucru foarte important pentru ei. Au propus 2 soluţii ce pot contribui la rezolvarea problemei comunitare: 1. Atragerea investiţiilor străine; 2. Organizarea muncii voluntare la nivel de localitate. Tinerii au reuşit să convingă pe cei din sală că ei sunt capabili să ia decizii, să participe la viaţa comunităţii prin activităţi concrete.
La dezbateri i-am avut ca oaspeţi pe Sergiu şi Olga Lîsenco, Criuleni, directori UNIT, "Centrul de dezbateri", Andrei Guzun-colaborator centru UNIT, John McGregor - finanţator de proiect din SUA.
Oaspeţii au apreciat înalt modul de organizare şi desfăşurare a dezbaterilor, ceea ce m-a făcut să fiu mulţumită de elevii cu care am lucrat, de eforturile depuse, care nu au fost înzadar. Cred că acest prim pas este o deschidere spre lucruri mai mari... Visurile încetişor devin realitate...