Recent l-am descoperit pe Octavian Paler ... cel care are gînduri extraordinar de simple dar în acelaşi timp adevărate. Mi-a plăcut ...
Paradoxul vremurilor noastre
În istorie este că avem:
În istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp;
avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte,
mai multe cunoştinţe, dar mai puţina judecată;
mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Rîdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea tîrziu, ne sculăm prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uităm prea mult la
televizor şi
ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus
valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urîm prea
des.
Am învăţat cum să ne cîştigăm existenţa, dar
nu cum să
ne facem o viaţă,
Am adaugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.
Am ajuns pîna la lună şi înapoi, dar avem
probleme
când trebuie să traversăm strada să facem
cunoştinţă
cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel
interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.
Am curăţat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile
noastre.
Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.
Am învăţat să ne grabim, dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare: să deţină
mai
multe informaţii, să producă mai multe copii
ca niciodată,
dar comunicăm din
ce în ce mai puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi
digestiei
încete; oamenilor mari şi caracterelor
meschine;
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două
venituri, dar
mai multe divorţuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii
rapide,
scutece de unică folosinţă,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale şi pastile care îţi
induc orice
stare, de la bucurie, la linişte şi la moarte.
Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe
vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce
aceasta
scrisoare şi în care poţi decide
fie să împărtăşeşti acest punct de vedere,
fie să ştergi aceste rînduri.
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele
iubite,
Pentru că nu vor fi lînga tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului
care te
venerează, pentru că acel copil va creşte
curînd şi va
pleca de lînga tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbraţişezi cu dragoste pe
cel de
lîngă tine pentru că aceasta este singura
comoară pe
care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui “TE IUBESC” partenerului
şi
persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai
ales să o
spui din inimă.
O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea
atunci
cînd sunt sincere.
Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mînă şi
să
preţuieşti acel moment pentru că într-o zi
acea
persoană nu va mai fi lînga tine.
This entry was posted
on суббота, 8 октября 2011 г.
at 10:33
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
