Nici nu mi-am dat seama cînd am ajuns în luna octombrie... şi aşteptam, desigur, colaboratorii DGÎ, Criuleni în ospeţie la gimnaziul Izbişte. Toate bune şi frumoase... Ne place să avem şi să primim oaspeţi, dar... atunci cînd reuşim să le facem pe toate, ca toate să fie perfecte... Poate perfecte nu au fost, dar... ne-am străduit din răsputeri să fim la un nivel cuvenit, "nu mai rău ca alţii" - după cum sună vorba din bătrîni.

Toate au mers bine ca niciodată... şi, sincer, nu-mi pot explica nici eu de ce... Emoţiile au fost foarte mari... Ca să le reuşim în termenii stabiliţi pe toate - am obosit enorm... Mă bucură, însă, faptul că am avut susţinerea cuvenită în tot ceea ce încerc să fac, care, pe alocuri, reuşeşte bine, în alte domenii - mai puţin bine. Un lucru este cert - nu am să mă opresc la cele dobîndite... O să tind spre perfecţiune, motivînd de această necesitate şi colegii mei de lucru, elevii şi părinţii.

Uneori mă supără că lumea nu mă înţelege, sau, poate nu vrea... Nu se precipită aşa ca mine... nu-şi face griji... Asta mă doare cel mai mult - indiferenţa oamenilor.

Cred, însă, că prin exemplul propriu, o să reuşesc să-i conving să gîndească şi să acţioneze invers.